"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

joi, 14 iulie 2016

Emoţii şi Minte

Se pare uneori, sau mai bine zis de cele mai multe ori, mintea se încurcă cu sentimentele. Şi întrucât noi ne identificăm cu starea noastră emoţională, aproape întreaga noastră existenţă este instabilă şi, mai mult sau mai puţin, haotică. Avem tendinţa de a reacţiona la emoţiile noastre şi ale celor din jurul nostru şi decidem ceea ce simţim este adevărat, iar mintea noastră este de acord cu noi. Adică avem nişte tipare emoţionale nerezolvate pe care mintea le preia şi apoi le integrează într-un cadru logic foarte complicat, pe care le transformă ulterior în adevăr. Şi aşa apar convingerile, valorile şi certitudinile noastre. 

Nu ar fi nimic periculos dacă nu am deveni periculoşi … pentru noi înşine.
luăm un exemplu: bunica care m-a ingrijt în copilărie, moare la 85 ani de accident vascular cerebral, după 40 ani de hipertensiune arterială. Toată copilăria am auzit trebuie fiu cuminte altfel îi creşte tensiunea şi îi plesneşte un vas de sânge în cap. Într-o zi, adult fiind, fac o “nebunie” şi stau în pat într-o poziţie inconfortabilă pentru ceafa mea. Dimineaţa plec la birou şi simt o contractură musculară puternică în ceafă şi o uşoară durere de cap. Colegă de birou întreabă dacă totul este în regulă cu mine. Îi spun doare ceafă şi capul iar ea îmi oferă două variante: contractură musculară sau hipertensiune arterială. Nu ştiu de ce, dar aleg varianata cu hiperetensiune şi capul începe doară şi mai tare. gândesc în orice moment pot face un accident vascular cerebral. Gândul este atât de puternic încât simt o frică infinită în tot corpul meu şi îmi simt vasele de sânge cum pulsează în cap. Nu mai pot stă la birou şi plec mai devreme, convinsă fiind ceva va plesni în capul meu. Merg acasă şi îmi măsor tensiune: 12 cu 6. Este în regulă însă cred aparatul este defect. Nu pot abţine şi încep vizualizez cum voi chema salvarea care o ducă la urgenţă pentru accident vascular cerebral. Decid mai bine merg singură la spital, la urgenţe. Acolo medicii nu prea au timp de mine, sunt pe picioarele mele şi ei au cazuri mult mai grave, însă consultă, am tensiunea arterială 13 cu 7, şi îmi dau un calmant pt contractur
ă musculară. În 30 de minute durerea începe se liniştească şi eu plec acasă. Deci nu am avut accident vascular cerebral. Pfffff şi eram atât de sigură voi muri…. 



PS: ceea ce am scris nu conţine nici o urmă de sarcasm ci este doar una dintre zecile de poveşti...reale pe care le aud frecvent. Exclud din discuţie pe cei care au probleme reale de sănătate. Vreau doar evidenţiez rolul emoţiilor nerezolvate care ne transformă mintea în adevărate bombe atomice atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi.

Pe toţi cei care îşi doresc îşi înteleg
ă emoţiile şi mintea şi înceapă un proces de separare între emoţii şi minte, vă invit la atelierele "Managementul emoţiilor" unde, fiecare participant are libertatea de a-şi exprima întrebările, preocupările, frământările, de a-şi redobândi valoarea şi a reduce tensiunile emoţionale, mentale şi fizice, prin discuţii, exerciţii şi experienţe inedite. Aceste ateliere sunt recomandate oricărei persoane care nu a încetat -şi pună întrebări despre ea însăşi şi care doreşte -şi exprime în lume propria unicitate creativă şi frumuseţe autentică.

Cu drag,
Monica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu